Servire europeana

Am ajuns in Praga, un oras absolut superb, in care cuvintele de ordine sunt “turism, turism, turism si multi bani din turism”, la fel ca si in Malta. Si te astepti ca cei care interactioneaza cu turistii sa fie numai zambete, simpatici, cu chef de viata si sa mai stie si cate o limba straina. La un supermarket cu renume l-am intalnit pe bombalaul numarul unu al intregii retele. Pe langa faptul ca nu stia nicio limba straina (noi am incercat in engleza, germana si maghiara) prietenul meu i-a cerut inca o plasa pentru multele produse cumparate. Individul s-a uitat lung, ca “ala la poarta noua” si a spus ca un tantalau: “Tashkaaaaaa”. Initial nu ne-a venit sa credem atitudinea lui, dar poate ca doar asa era setat.
In Berlin…alta faza tare: am vrut sa mancam la un lant de restaurante de tip fast-food. Erau acolo doua tipe tinere, cu piercing (bineinteles) si o tanti ce parea matroana lor. Ele stiau engleza, dar servirea lor a fost una mecanica, fara un zambet, fara niciun semn de genul “bai fraiere, mai hai pe la noi!”. Niste criminali ai afacerii, ca sigur sunt multi care nu mai calca pe acolo…
Bineinteles, lucrurile de mai sus nu pot fi generalizate. Dar daca in cinci zile ai trecut prin trei faze d’astea, iti vine sa te intrebi: „nu e mai bine acasa unde ii poti injura in limba ta materna?“