Am reusit cumva sa plec din tara asta pentru cateva zile, satul de toate si de toti, in idea unei vacante care sa stearga nebuniile de zi cu zi prin care trec. Cu siguranta romanii sunt niste oameni stresati si frustrati de neajunsurile vietii si mai ales de situatia economica a unei crize din care unii au castigat enorm, iar altii au ajuns saraci lipiti parchetului. Dar se pare ca nici in strainatate nu e veselie mai mare, iar nemultumirile zilnice se reflecta direct asupra interactiunii interumane.
La prima benzinarie din Austria am vrut sa-mi cumpar “vigneta”. Pentru ca la ei treaba e serioasa, nu ca la noi, ca nu mai intereseaza pe nimeni. Dar banii aia chiar se regasesc in strazi, autostrazi, marcaje si tot ce mai trebuie pentru un transport normal. Ei bine, vanzatorul de acolo mi-a aruncat „vigneta“ in mare scarba, probabil pentru ca am cerut-o in engleza si nu in germana. In fine, nu era o chestie de pus la sufletel.
Am ajuns in Praga, un oras absolut superb, in care cuvintele de ordine sunt “turism, turism, turism si multi bani din turism”, la fel ca si in Malta. Si te astepti ca cei care interactioneaza cu turistii sa fie numai zambete, simpatici, cu chef de viata si sa mai stie si cate o limba straina. La un supermarket cu renume l-am intalnit pe bombalaul numarul unu al intregii retele. Pe langa faptul ca nu stia nicio limba straina (noi am incercat in engleza, germana si maghiara) prietenul meu i-a cerut inca o plasa pentru multele produse cumparate. Individul s-a uitat lung, ca “ala la poarta noua” si a spus ca un tantalau: “Tashkaaaaaa”. Initial nu ne-a venit sa credem atitudinea lui, dar poate ca doar asa era setat.
In Berlin…alta faza tare: am vrut sa mancam la un lant de restaurante de tip fast-food. Erau acolo doua tipe tinere, cu piercing (bineinteles) si o tanti ce parea matroana lor. Ele stiau engleza, dar servirea lor a fost una mecanica, fara un zambet, fara niciun semn de genul “bai fraiere, mai hai pe la noi!”. Niste criminali ai afacerii, ca sigur sunt multi care nu mai calca pe acolo…
Bineinteles, lucrurile de mai sus nu pot fi generalizate. Dar daca in cinci zile ai trecut prin trei faze d’astea, iti vine sa te intrebi: „nu e mai bine acasa unde ii poti injura in limba ta materna?“